Șerban Țigănaș, arhitect: ”Locurile în care amplasezi centre de activități devin poli urbani și atrag dezvoltarea în proximitatea lor, iar dacă aceste locuri sunt afară din oraș, ele vor deveni oraș, generând mobilitate

”Regenerarea urbană este tratamentul care se aplică degenerării urbane sau decăderii (urban decay), cum i se mai spune. Se referă la zone din oraș care au suferit ca ansamblu un proces de degradare și chiar de abandon parțial sau total, pierzându-și calitățile funcționale și atractivitatea. Construcțiile și infrastructura dintr-o astfel de zonă au trecut deja de un prag sub care s-ar putea revitaliza zona prin reparații curente, fiind necesare intervenții radicale, substanțiale. Degenerarea urbană poate avea mai multe cauze, dintre care cele mai severe sunt întreruperea activităților, pierderea funcționalității și lipsa de întreținere și renovare a clădirilor pe perioade lungi, ducând până la declanșarea procesului de ruinare a acestora.”, este de părere arhitectul Șerban Țigănaș, practician și profesor, dar și activist pentru profesia de arhitect, care a făcut parte din structura de conducere a Consiliului Arhitecților din Europa, și a fost membru în Consiliul Uniunii Internaționale a Arhitecților și Secretar General al acesteia, precum și președinte al Ordinului Arhitecților din România în perioada 2010-2018.

Într-un interviu acordat HotNews acesta vorbește despre regenerarea urbană și despre reconversia zonelor industriale.

”Regenerarea urbană este o operațiune complexă, costisitoare, menită să relanseze o întreagă zonă, să o recalifice și, practic, să pornească un nou ciclu de viață pentru aceasta. Presupune intervenții complexe, uneori în perioade de timp mai îndelungate, bazate pe o strategie de redezvoltare, corelată cu tendințele demografice, economico-sociale și cu infrastructura de mobilitate și edilitară a întregului oraș, fără de care nu se poate atinge obiectivul propus. Pentru ca un proiect să producă regenerare urbană eficientă este necesară îndeplinirea simultană a mai multe condiții, fără a putea vorbi de o formulă universală, deoarece particularitățile zonelor urbane, chiar dacă sunt asemănătoare, prezintă specificități care necesită abordări distincte. Este necesară asigurarea unei palete de funcțiuni complementare, care să se potențeze reciproc. De asemenea, este necesară conectarea zonei regenerate cu zonele adiacente din perspectiva funcțională și a infrastructurii, adică o bună inserție în oraș.”, a mai spus Țigănaș.

Referitor la reconversia zonelor industriale acesta este de parere ca ”Locurile în care amplasezi centre de activități devin poli urbani și atrag dezvoltarea în proximitatea lor, iar dacă aceste locuri sunt afară din oraș, ele vor deveni oraș, generând mobilitate”.

”Extinderea excesivă a localităților este un fenomen care se numește, în limbajul urbanismului, „sprawl”, adică împrăștiere, și este considerat ca fiind negativ, având consecințe nefaste pentru mediul natural pe care îl invadează și pentru cel construit, pentru că generează deplasări pe distanțe tot mai mari și mobilitate cauzatoare de poluare. Fenomenul este cunoscut ca aparținând epocii automobilului, când acesta a dus la a pierde scara spațiului și a timpului, distrugând practic eficiența orașelor de până atunci, bazată pe o densitate bună și o mobilitate rezonabilă. Orașele, organisme complexe și mereu în transformare, pot suferi schimbări greu corectabile sau chiar ireversibile, cauzate de fenomene de acest tip. Sunt multe orașe care s-au dezvoltat prin împrăștiere în teritoriu din motive de speculare ale unor terenuri care nu mai erau atractive economic pentru utilizări agricole. Dezvoltatorii au considerat mereu că este mult mai ușor să controlezi un proiect pe „greenfield”, adică pe teren care nu a mai fost construit niciodată și e liber, decât pe „brownfield”, adică un teren care se recalifică prin conversie funcțională și regenerare urbană.”

‘Aș mai comenta opiniile unora despre scoaterea din oraș a unor funcțiuni care atrag multe persoane, a unor atractori urbani, cu scopul de a nu crea aglomerare și trafic în oraș. Ei spun „afară din oraș cu mall-urile, stadioanele și alte asemenea!” ori scoaterea din oraș e o iluzie, pentru că locurile în care amplasezi centre de activități devin poli urbani și atrag dezvoltarea în proximitatea lor, iar dacă aceste locuri sunt afară din oraș, ele vor deveni oraș, generând mobilitate. Orașul nu poate avea elemente înăuntru și în afară. Caracterul urban este dat de modul și intensitatea cu care este folosit, iar orașul contemporan eficient este unul policentric și nu unul cu o zonă centrală unică și cu periferii interminabile în jur.

”Bineînțeles că o structură sau un ansamblu de mari dimensiuni este benefic doar în condițiile în care este realizat responsabil, adică în care se asigură un mixaj funcțional bine dozat, susținut de transport public de mare capacitate și bine ancorat urbanistic în zonele adiacente. S-a constatat foarte clar, inclusiv în România ultimilor ani, că astfel de ansambluri sunt mult mai benefice dacă nu constau într-o singuă funcțiune sau chiar obiect dominant, care introduce o schimbare de scară și o neomogenitate funcțională.”, a mai spus arhitectul.

Răspunsul la întrebarea „avem nevoie de mall-uri” îl dă însăși realitatea folosirii lor. Dacă nu am avea nevoie, aceste structuri nu ar fi folosite, nu ar avea clienți și vizitatori, dar nu e cazul. Lumea nu trebuie împărțită în cei care petrec mult timp la mall și cei care nu pun piciorul acolo, din principiu, așa cum nu trebuie împărțită în cei care frecventează restaurantele și barurile aglomerate, în vogă, și cei care folosesc cârciumioarele de cartier sau mănâncă numai acasă. Această diversitate a nevoilor și preferințelor este normală și supusă mereu unei dinamici a ofertelor.

”Ceea ce văd eu necesar și important pentru această formă de program comercial s-ar rezuma în câteva principii. Dimensiunea unui astfel de centru comercial trebuie bine reglată cu nevoile comerciale ale comunităților, astfel încât ea să poată evolua în timp în ambele sensuri, prin creștere sau reducere și înlocuire cu alte funcțiuni care apar ca necesare, orașele fiind în continuă evoluție. Poziția lui în oraș trebuie să fie favorabilă asigurării de nevoi la toate scările, dar mai ales pentru proximitate și zonă. Riscurile de a nu aborda așa o investiție sunt severe pentru celelalte funcțiuni sau pentru investiția însăși, putând obține efectul contrar. Arhitectura este esențială. Dacă un obiectiv de mari dimensiuni și cu un impact economic și social major nu atinge o calitate arhitecturală bună, consecințele pe termen lung sunt nefaste și nu cred că trebuie să argumentez ce însemnă o intenție bună prost realizată. Contextualizarea și exteriorizarea contribuie și ele la reușita unui astfel de proiect. Existența de spații exterioare adiacente de bună calitate și prelungirea centrului comercial din interior cu spații pentru activități în exterior va deveni o condiție importantă în viitor. În toate anotimpurile trebuie să ofere ceea ce își doresc oamenii, cu alternative pentru un exterior care profită de vreme și peisaj și un interior care oferă protecție față de intemperii.

Complementaritatea funcțiunilor, observând zona și orașul, este necesară și subtilă. Ce lipsește în zonă, în afară de comerțul cu bunuri și servicii? Spații culturale, spații pentru evenimente publice sau specializate, locuri pentru celebrări comunitare? În caz că da, acestea ar putea fi aportul de complementaritate pe care un astfel de mare centru comercial ar trebui să îl aducă, eventual în urma unei cercetări de fundamentare și a negocierii constructive cu administrația publică.

Astfel, nu cred că vom mai putea vorbi doar de centre comerciale, acestea trebuind să devină pol funcțional și de evenimente pentru cartier și oraș. Mobilitatea este foarte importantă, esențială, altfel o aglomerare de interese de acest tip riscă să producă disfuncțiuni de trafic la o scară mare, perturbând întreaga localitate. Pe scurt sustenabilitatea economică, socială, de mediu și culturală ar trebui să fie prisma prin care să fie conceput și realizat un astfel de obiectiv.”, susține Țigănaș.

Articol susținut de Iulius Grup