Cel mai puternic antreprenor român din producţia de bunuri de larg consum, Raul Ciurtin, a hotărât să vândă Albalact, fostul producător falimentar ajuns lider pe piaţa lactatelor, după un parcurs spectaculos. Un rol esenţial l-au jucat mărcile pe care le-a construit, investiţiile în producţie şi diversificarea portofoliului.

După ce doritorii au bătut ani în şir la uşa familiei Ciurtin, proprietarii majoritari, înaintea crizei, a urmat o perioadă de linişte, o perioadă în care investitorii nu mai aveau elan. Anul 2016 se dovedeşte a fi momentul în care antreprenorul a primit o ofertă pe gustul său, iar compania va intra în proprietatea grupului francez Lactalis, care a mai cumpărat, în 2008, afacerea Dorna lactate de la Jean Valvis.

De-a lungul anilor, Raul Ciurtin nu a negat niciodată că nu ar vrea să-şi vândă afacerea. Ba chiar a povestit că a în 2005 s-a aflat în discuţii avansate cu un fond de investiţii dar ”nu ne-am înţeles asupra valorii companiei la acea vreme, pentru că Albalact avea un mare potenţial şi ei nu au dat dimensiunea corectă a oportunităţilor”. La acea vreme, discuţiile se purtau în jurul unei valori de 10 milioane de euro, iar capitalizarea bursieră a companiei se plasa la aproape 100 de milioane de euro.

Fabrica AlbalactÎn 2006, la numai un an după abandonarea negocierilor cu fondul de investiţii, acţiunile Albalact, listate la RASDAQ, au ajuns să fie dintre cele mai lichide de pe bursă. Înaintea crizei, la uşa omului de afaceri din Alba Iulia băteau, cel puţin o dată la câteva luni, mai ales firme internaţionale care voiau să intre pe piaţă. Apoi a venit criza, pofta de expansiune a multinaţionalelor s-a domolit, iar Ciurtin spunea că nu era un moment potrivit pentru ca un posibil vânzător să intre în negocieri. L-ar fi putut convinge să renunţe la afacere doar o ofertă (pe care o considera puţin probabilă) care ar fi fost de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei. Oricum Raul Ciurtin se vedea la cârma companiei pe termen lung.

În aceste condiţii, anunţul despre acordul asupra vânzării Albalact către Lactalis a fost surprinzător, mai cu seamă că nu apăruse niciun fel de zvon în piaţă pe marginea acestui subiect. Lactalis a încheiat un contract cu acţionarii vânzători care deţin cumulat 70,3% din capitalul social al Albalact, unul dintre liderii pieţei de lactate din România, având drept obiect dobândirea tuturor acţiunilor deţinute de acţionarii vânzători.Vânzătorii, care deţin cele peste 70 de procente ale companiei, sunt Raul Ciurtin, Lorena Beatrice Ciurtin, Crisware Holdings Limited, Croniar Holdings Limited şi RC2 (Cyprus) Limited.

”Eram deja prezenţi în România prin intermediul Dorna Lactate şi prin această mişcare vrem să ajungem în poziţia de lider de piaţă. Lactalis este numărul unu la nivel mondial şi vrem să ne întărim cât mai mult poziţiile în pieţele în care suntem prezenţi”, a spus Michel Nalet, purtătorul de cuvânt al Lactalis Group.

Ce va face în continuare Lactalis, o companie care are nu mai puţin de 200 de fabrici în 70 de ţări, pe piaţa din România? Vor fi brandurile româneşti scoase peste hotare sau poate Lactalis vrea să-şi impună mărcile internaţionale, cum e President, şi pe rafturile din România, printr-un viitor rebranding? Ce l-a convins pe Raul Ciurtin să vândă acum? Cât de mare este suma pe care o va primi din această vânzare?

Unul din următorii paşi ai Lactalis ar fi să iniţieze o acţiune pentru preluarea integrală a companiei tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti. Companie era evaluată la 248 milioane de lei, dar unele calcule, pe baza valorilor de tranzacţionare, o preţuiau la peste 400 de milioane de lei. Cum familia Ciurtin deţine cea mai mare parte a pachetului de acţiuni, în mod evident antreprenorul va deveni milionar de facto. Pentru a ajunge însă aici a avut de luat multe decizii şi de depăşit mai multe momente dificile, indiferent că a fost vorba de schimbarea consumului, piaţa neagră sau pierderi de tot felul (mai cu seamă la începuturile afacerii).

Anul trecut, pe baza rezultatelor financiare raportate pentru 2014, Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România. Chiar dacă producătorul francez a revenit pe creştere în 2015, nici afacerea controlată de Raul Ciurtin n-a stat pe loc, ci a bifat plusuri, deci este de aşteptat ca ordinea pe podium să se păstreze în continuare. Albalact a înregistrat în 2014 o cifră de afaceri de 475 de milioane de lei, în creştere faţă de 2013 (423 milioane de lei), iar profitul a crescut şi el, ajungând la 12,3 milioane de lei, faţă de 8,4 milioane de lei în 2013.

Albalact 5

 

 

 

 

Albalact este singura afacere controlată de investitori români în topul producătorilor din industria laptelui; francezi, greci şi nemţi, adică Danone, Friesland Campina, Fabrica de Lapte Braşov, Delaco, Hochland, Dorna, Covalact, deţin felii importante din această industrie, abia pe locurile nouă şi zece, în funcţie de cifra de afaceri mai aflându-se afaceri locale (Simultan şi Lactag).

Poate că bătălia cu Danone a fost aprigă, dar nici anii anteriori nu au fost lipsiţi de tensiuni. În ciuda scăderilor de consum, compania cu sediul la Alba Iulia a bifat an de an plusuri ale vânzărilor, iar în anii de boom Albalact a avut rate de creştere mai mari decât ale pieţei. Când piaţa creştea zdravăn, în 2006 industria a crescut cu o treime, compania a avut un avans de 70% al vânzărilor.

Şi chiar dacă la 27 de ani, când s-a apucat de afaceri, nu avea cunoştinţe de business, antreprenorul a condus firma pe locul fruntaş în industrie, iar acum monetizează eforturile sale. Raul Ciurtin povestea că era medic stagiar la Baia Mare când tatăl său, Petru Ciurtin, a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la Albalact, iar despre abandonarea meseriei de medic în favoarea unei cariere în afaceri Ciurtin spunea că a fost cea mai dificilă decizie din viaţa sa, pentru că ”nu ştii niciodată dacă va fi un loz câştigător sau nu”.

”Nu voiam o sumă foarte mare de bani, dar fabrica era privatizată doar de 2-3 luni şi băncile o vedeau drept o companie de stat, cu un picior în groapă. Lucru care era aproape pe jumătate adevărat”, a spus Ciurtin. În cele din urmă au obţinut creditul, pentru că Petru Ciurtin mai avea o afacere, prosperă la acea vreme, în domeniul porţelanului artistic, Roceram. A durat doi ani până a reuşit să echilibreze firma ”din punctul de vedere al cantităţii minime de lapte ce intra în fabrică, pentru a atinge pragul de profitabilitate”, dar şi în ce priveşte tehnologia. În primii doi ani, admite Ciurtin, ”nu prea ştiam ce fac”, lupta doar să ţină compania pe linia de plutire. A căpătat experienţă în afaceri ”pas cu pas, văzând şi făcând, uneori greşind”.

”Am avut flerul de a alege oamenii potriviţi la momentul potrivit. Ca proaspăt medic învăţam să scriu reţete, ca antreprenor am învăţat că o afacere reuşită nu se bazează pe reţete. Am reuşit să aduc compania unde este astăzi pentru că am avut curajul să merg mereu mai departe. De fiecare dată când am avut un scop, un obiectiv pe care l-am atins, mi-am ales altul şi mai ambiţios. Am avut curajul să investesc, să inovez înaintea celorlalţi şi mai mult decât alţii, am avut încredere în oamenii pe care i-am ales să-mi fie alături şi am învăţat să aşez lucrurile în perspectivă. Nu e uşor să fii vizionar, dar şi asta se construieşte”, a spus Ciurtin.

Albalact 4

 

 

 

 

 

 

Antreprenorul a intuit din start că un produs cu nume şi renume este mai profitabil decât unul anonim, astfel încât a făcut o mişcare curajoasă şi a apelat, înaintea multor alţi români, la campanii de branding, lucrând mai întâi cu Aneta Bogdan, de la Brandient, pentru Fulga, iar apoi cu Beatrice Daniş, de la BrandTailors, pentru rebrandingul mărcii Zuzu.

După discuţii cu mai multe firme, preşedintele Albalact a ales să lucreze cu Brandient pentru construirea brandului şi cu Next Cap pentru dezvoltarea campaniei de publicitate, companii cu care a continuat colaborarea şi pentru inventarea mărcii Zuzu, lansată pe piaţă în luna martie 2006. Acum Zuzu este cel mai important nume de pe segmentul de lapte şi unul dintre cele mai importante motoare care au dus compania în fruntea clasamentului.

Şi rebrandingul Zuzu are o poveste. În 2010, pe o piaţă în scădere, marca a trecut printr-un proces amplu de rebranding, având ca ţintă creşterea cotei de piaţă cu câteva procente în jumătate de an. Beatrice Daniş, fondatoarea BrandTailors, povestea că procesul de rebranding a fost dificil, având nevoie de ”peste 1.000 de ore de lucru, cu nopţi nedormite”, deşi nu exista o presiune a timpului, pentru că procesatorul de lactate nu a impus un termen limită anume.

Pe parcursul ultimilor ani, Lactalis a reorganizat afacerea Dorna Lactate, închizând mai multe unităţi de producţie din ţară şi renununţând la o parte din centrele de colectare a laptelui. Doar în 2014 Lactalis a închis trei centre de procesare a laptelui în judeţele Suceava şi Neamţ, a renunţat la două fabrici, dar şi la mai multe centre de colectare a laptelui. Conform celor mai recente informaţii, Dorna Lactate mai deţine o fabrică la Constanţa unde se produce telemeaua şi una la Vatra Dornei, pentru lapte UHT.

În plus, telemeaua La Dorna şi-a schimbat anul trecut numele, intrând sub umbrela President, marca-fanion a celei mai mari companii de lactate la nivel mondial. În acest context, rămân deschise – şi momentan fără niciun răspuns – întrebările referitoare la viitorul fabricilor şi mărcilor Albalact. Vor fi păstrate producţia şi mărcile locale? Poate vor fi dezvoltate mai mult? Sau poate vor fi rebotezate? Ori poate producţia va fi mutată într-una din cele 200 de fabrici pe care Lactalis le mai are în portofoliu.

Sursa: Business Magazin

Articole similare

Lasă un răspuns